program
events
Highschool Jury Award: "143 Sahara Street"
Program
30 August
20:15
Manasia
guests
Raluca Mirea
Sunt Raluca, am 18 ani și am absolvit Colegiul Național ”Matei Basarab” București în timpul pandemiei.  Momentan, sunt prinsă într-o perioadă de experimentare cu tot ce găsesc mai la îndemână. Uneori scriu poezii sau pagini de jurnal, alteori caut cu privirea un cadru bun de fotografiat sau desenez stângaci. Punctul în care am început să percep filmul ca pe un mediu explorabil a fost ediția trecută a festivalului Super, și unul dintre filmele care m-au apropiat cel mai tare de cinema este Eraserhead.
Damian Ouatu
Mă numesc Damian Gerard Ouatu  - Colegiul Național ”Petru Rareș” Piatra-Neamț - și sunt din Piatra Neamț, un oraș mic care m-a forțat să cunosc oameni care m-au forțat să descopăr lucruri de care o să fiu pasionat pentru restul vieții, printre care se numără muzica, poezia și filmul. Mă uit la filme, uneori încerc să le mai și scriu scenarii, iar uneori chiar le regizez, dormitorul meu devenind cinematograful prietenilor. 
Anastasia Piperea
Sunt Sia, am 18 ani și sunt în clasa a 12-a la Complexul Educațonal Laude-Reut. În general mă simt prea neinițiată ca să mă consider o artistă de orice fel, însă este cam singurul lucru pe care îl fac: muzică, fotografie sau scris. Recent mi-am îndreptat atenția și către lumea filmului, care mi-a fost mereu foarte drag, încă de când eram mică și mergeam la orice film prindeam la cinematograf cu tata. Timpul liber mi-l petrec filozofând de una singură despre sensul artelor sau de ce nu ar trebui să aibă vreun sens.
Maria Munteanu
Eu sunt Maria, am 17 ani și trec clasa a 12-a în toamnă. Sunt elevă la Colegiul național ”Ion Luca Caragiale” și nu prea vreau să se termine liceul. La filme mă uit de ceva vreme, dar au început sa mă intereseze serios acum vreo 4 ani, de atunci am crescut cu ele și și ele m-au crescut pe mine. Am avut tatonări și cu fotografia și făcutul de film în sine, însă prefer să rămân în rolul de spectator și de "dătător cu părerea" (este cel mai comod și captivant, ori în fine, asta e părerea mea).
Maria Păun
Sunt Maria și învăț la Colegiul Național Gheorghe Lazăr. Nici mie nu mi-e clar momentul în care cinema-ul m-a făcut să chestionez realitatea asta de imagini și idei din jurul meu, dar ce știu e că de atunci nu m-am oprit din văzut filme. Personal, e important să reușești să ai un dialog cu filmul, văzând că acesta sondează lucruri care ne pot fi personale.
Alexandra Roceanu
Sunt Alex, am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a la Complexul Educațonal Laude-Reut. În timpul liber, am ambiții de artist vizual (în mod special pictura, fotografia, colajul). De vreun an, am început să explorez lumea cinemaului. Abordez filmul prin prisma formelor artistice cu care sunt mai familiară (cred ca iau ideea de "every frame a painting" poate prea in serios). Nu mă văd drept o adevărată cunoscătoare a filmului, ci o amatoare pasionată. 
Title: 143 rue du désert
Director: Hassen Ferhani
Duration: 1h 40
Country: Algeria, Franța, Qatar
Year: 2019


In the sandy heart of the Sahara, there lies an unlikely oasis of light: the shop-café of a solitary woman, who lives her life surrounded by the expanse of the desert and a few domestic animals. But her existence is anything but empty: every day, travelers stop by in the modest, scantily furnished concrete shelter for a coffee, an omelette, or simply for the sake of pleasant confirmation. The woman’s cheerful and sometimes contradictory spirit is the mark of her charm, her magnetism that attracts both foreigners, and familiar guests, to whom she is equally friendly, even though she can sense lies and she doesn’t let anyone off the hook, maintaining her merciless critical lucidity. Hassen Ferhani’s camera is never intrusive and keeps a certain distance from the characters, allowing them space that is ideal for conversation and playfulness. In fact, this whimsicality sometimes reveals itself in unexpected forms, in the tender gestures towards the cat or in such scenes as the one with the prison game with one of the visitors, using the same minimalist space, a wall and a barred window. Malika is an example of stone-hard femininity, without making her any less gentle. (by Andreea Chiper)

Festivals and awards:

Locarno International Film Festival 2019 - Best Emerging Director 
RIDM Montreal International Documentary Festival 2019 - Special Jury Mention
Torino Film Festival 2019 - Best International Documentary Film



Main sponsor: Kaufland
Tickets: Eventbook
Mobility Partner: Autonom
Logistic partner: DHL
Digital Partner: Canopy
Monitoring partner: mediaTRUST
The festival was created in 2008 by the: Czech Center Bucharest

Some of the icons used in our website are from www.flaticon.com