SECȚIUNI


SECȚIUNEA

Munca

Munca


Munca. Trăim într-o societate în care încă se pune accent pe valoarea muncii: dacă nu ai un loc de muncă, nu reprezinți nimic. Dar dat fiind că au trecut deja mai bine de trei decenii de când nu mai există suficiente locuri de muncă pentru toată lumea, lucrurile au început - mult prea încet - să evolueze și, mână în mână cu aceste probleme legate de muncă, apar o serie de alte întrebări. În filmele incluse în această secțiune, vom întâlni oameni foarte diferiți aflați în situații la fel de diferite, dar care, în cele din urmă, își vor pune cu toții aceleași întrebări: Ce vrem, de fapt, de la viața asta? Cum putem fi liberi, trăind în interiorul sistemului?

Pentru Marish, o femeie de origine maghiară în vârstă de 52 de ani și fostă muncitoare în fabrică pe vremea regimului comunist, profund derutată de istoria haotică a patriei sale, acestea sunt niște întrebări la care nu și-a permis niciodată nici măcar să se gândească. Ea este, din nefericire, o caricatură în carne și oase a tuturor celor ce și-au trăit în întregime viața sub dominație (a statului, a sistemului patriarhal sau a amândurora), într-atât, încât nici măcar nu și-a putut da seama de capcana în care avea să se arunce în momentul când a acceptat să intre în serviciul unei familii (foarte toxice) middle-class, devenind în curând o sclavă a zilelor noastre, fiind nevoită să muncească - timp de zece ani - șapte zile pe săptămână, 20 de ore pe zi, fără plată, fără pat, cu actele sechestrate. Întâlnirea ei cu cineasta va fi una decisivă. Treptat, va ajunge să înțeleagă că are un rost pe lume și că poate exista pe cont propriu.

Pentru personajele franceze din celelalte două filme ale secțiunii noastre, viața nu a fost întotdeauna ușoară, însă nici nu trăiesc de pe o zi pe alta, iar istoria țării lor e foarte diferită. Totuși, se nasc aceleași întrebări (și altele câteva): Ce suntem gata să facem pentru a obține un loc de muncă? Ce fel de slujbă ne dorim? Suntem dispuși să pornim pe urmele părinților noștri? Manon Ott conturează un portret poetic și politic al unei suburbii franceze proletare, ai cărei locuitori sunt fii și fiice de imigranți, cu un discurs conștient de ce se întâmplă în jurul lor și angajat civic. Pierre Tonachella explorează fix aceeași zonă - din nou într-un stil atât poetic, cât și politic -, îndreptând aparatul către prietenii lui din copilărie, tânăra clasa muncitoare rurală, chinuindu-se să-și găsească un loc de muncă.

Fără îndoială, veți realiza că întrebările lor sunt și întrebările noastre, și ale voastre. Vreți să punem pariu?


Bilete prin: Eventbook
Partener logistic: DHL
Partener digital: Canopy
Partener de monitorizare: mediaTRUST
Festivalul a fost fondat în 2008 de: Centrul Ceh București