În procesul selecției, atenția ne-a fost atrasă de câțiva cineaști ale căror filme demonstrează niște voci auctoriale puternice și niște viziuni cinematografice deosebite. Astfel, am ajuns de câteva ori în poziția dificilă de a alege între două filme valoroase semnate de același cineast. Văzându-ne în asemenea dificultate, și nefiind dispuși să renunțăm la filmele de care ne-am îndrăgostit, am hotărât să prezentăm o serie de “double bills” ce scot în evidență trei abordări cinematografice, care împing limitele genului documentar către teritorii estetice nebănuite. 

Aici descoperim câteva dintre cele mai interesante și originale abordări cinematografice ale momentului ce aparțin unor cineaști de renume internațional, începând cu Sergei Loznitsa - pe care îl regăsim în festival cu două filme de arhivă, continuând cu fascinanta cineastă și cercetătoare franceză Chloé Galibert-Laîne, o specialistă a genului “desktop documentary”, și încheiând cu duoul regizoral Nicolas Kotz și Élisabeth Perceval - maeștri ai cinemaului experimental interdisciplinar. 

Sergei Loznitsa și filmul de arhivă

Sergei Loznitsa este un regizor cu un apetit insațiabil, care trebuie să își investigheze subiectele de interes atât în ficțiune, cât și în documentar până la epuizarea lor. Pasiunea lui pentru istorie și psihologia maselor transpare în majoritatea filmelor sale, într-o formă sau alta, și adesea ce pornește să cerceteze în documentar continuă apoi să rafineze în ficțiune. Mai mult decât orice, în filmele sale Loznitsa a studiat obsesiv de mai bine de două decenii istoria teritoriilor fostei Uniuni Sovietice — o istorie insuficient procesată și adesea neasumată. Loznitsa atrage atenția asupra rănilor nevindecate ale blocului sovietic, care continuă să supureze și astăzi în Ucraina și vor continua să ne macine până când și Rusia va trece prin același proces de autodenunțare și redempțiune prin care a trecut Germania în raport cu crimele comise în cel de-al Doilea Război Mondial. Aceleași mașinării toxice ale aparatului totalitar din perioada comunistă continuă să se reconstruiască, mascate doar sub aparența unui regim democratic, până când crimele trecutului și ale prezentului vor fi complet recunoscute, iar noile valori democratice vor fi profund asimilate. 

În această ediție am selecționat două documentare care au o relevanță directă pentru invazia rusă în Ucraina: Babi Yar. Context, și mai recentul Mr. Landsbergis. Ambele sunt filme de montaj, primul folosind exclusiv materiale de arhivă, cel de al doilea intercalând imaginile de arhivă cu mărturiile protagonistului evenimentelor - Mr. Vytautas Landsbergis - primul președinte lituanian după câștigarea independenței țării față de URSS. Filmele lui Loznitsa îți revelează mecanismele prezente în dinamici sociale care în momentul desfășurării faptelor par haotice, dar pe care regizorul le evocă spontan și cu cea mai mare ușurință prin inteligente alăturări de imagini. Ceea ce mulți istorici se străduiesc să explice în cuvinte, cineastul reușeste în imagini, adesea fără dialog. 
 

Chloé Galibert-Laîné și  „desktop documentary”

Fimele cercetătoarei și cineastei franceze Chloé Galibert-Laîné poartă amprenta unei priviri analitice și personale în același timp, care se scufundă în subiectul investigat, îl descompune și îl studiază bucată cu bucată, până când reușește să deslușească procese, să extragă reguli și să extrapoleze teorii despre fenomene sociale pe baza unor comportamente individuale. Chloé arată cum poți face documentar fără să îți părăsești sufrageria, fiind una dintre cele mai originale și îndrăznețe reprezentante ale genului supranumit “desktop documentary”. Filmele sale folosesc materiale comune în era tehnologiei: imagini, comentarii și forumuri de pe internet, cu care suntem bombardați zi de zi într-un haos din care nu putem desluși nimic. Chloé însă se încăpățânează să facă ordine în această masă amorfă și haotică ce ne inundă ecranele zi de zi, și să extragă adevăruri despre fenomene sociologice și de psihologie socială, păstrând în același timp un ton personal.

Foto: „Forensickness’’, r. Chloé Galibert-Laîné (2021)

Filmele care ne-au atras atenția din filmografia ei sunt Forensickness și Bottled Songs, co-regizat alături de Kevin B. Lee. Ambele folosesc arhivele internetului pentru a studia condițiile în care iau naștere teorii ale conspirației, fake news, manipulări mediatice ce pornesc de la imagini și culminează în forme virtuale de “linșaj”. Cum se creează imaginea unui terorist în imaginarul colectiv? Cum se autoreprezintă grupările teroriste în fața publicului? 

Foto: „The Wild frontier’’, r. Nicolas Klotz & Elisabeth Perceval (2017)

Foto: „Let’s say Revolution’’, r. Nicolas Klotz, Elisabeth Perceval (2021)